miercuri, 27 ianuarie 2010

Lacrimi si regrete........

Incerc de ieri sa spun (scriu) ceva si nu reusesc... Imi stapanesc cu greu durerea si imi spun ca ingerasul Cosmina e acum intr-un loc mai bun si mai frumos si ca se roaga pentru noi toti.

Nu-mi vine sa cred....... De ce Cosmina ? Dragostea de viata, sperantele, increderea, bucuria din sufletul ei s-au dus....De ce ?

Eram sigura ca va reusi sa invinga boala. Stiam ca e greu, ca e o boala agresiva, dar aveam credinta ca Dumnezeu va face o minune. Ca se va gasi un donator, in tara, sau ca se vor strange bani pentru o clinica din afara. Mai ales ca vedeam eforturile facute de Isabela pentru asta, campaniile din presa si TV, teledonul, SMS-ul. Mai trebuia doar putin timp. Dar.....timpul nu ne asteapta!

Privind in urma, imi dau seama ca as fi putut face mai multe si imi pare rau ca nu le-am facut. Credeam ca mai este vreme. Acum toate acestea nu mai conteaza.....

Iarta-ma Cosmina si Dumnezeu sa te aiba in paza lui !